Cat de rar se spune iubirea

Acum cateva nopti, in timp ce ne intorceam acasa, tarziu, de la un concert (pe jos, intrucat, in pofida zvonurilor, nu conduc baut si era o seara din aceea misto in care e pacat sa te inchizi intr-un taxi...:) ne-am apucat (eram mai multi), asa, aiurea-n tramvai, sa vorbim despre iubire. Si nu suav, cum v-ati putea imagina, ci contradictoriu, ba chiar cu capsa pusa... Sustin si acum si aici ceea ce sustineam atunci si acolo: ca iubirea poate fi spusa dar ca trebuie spusa rar si cu constiinta falsificarii. Ca, de cele mai multe ori, este imposibil de scos dintre clisee (si nu ma refer la odioseniile Saint Valentine`s ci chiar la cliseele stendhaliene ale cristalizarii sau chiar la cliseul Corintenilor 13, la mitul androginului sau la Romeo si Julieta... cliseele culturale sunt ok dar fiecare dintre ele e o mostra de gandire solidificata si moarta). Ca iubirea nu e un act natural, ci unul cultural si, de aceea, prefigurat in orice cultura a lumii prin mituri canonice si fapte exemplare. Ca, structural, vorbirea configureaza iubirea si invers. Ca, asa dupa cum a zis Wittgenstein, despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca.
La doar o zi, gasesc in Nexus-ul lui Henry Miller urmatorul pasaj despre iubire pe care il reproduc in extenso. Departe de a infirma tezele de mai sus, el le confirma, cred, pe deplin.
"Esti ispitit sa afirmi ca iubirea nu a transformat pe nimeni intr-un las. Poate ca iubirea adevarata, nu. Dar cine dintre noi a cunoscut vreodata iubirea adevarata? Cine dintre noi e atat de iubitor, de increzator, de devotat incat sa-si vanda sufletul diavolului , decat sa-si vada faptura iubita torturata, sfartecata, cazuta in dizgratie? Cine este atat de sigur de sine si de puternic incat sa nu coboare de pe tron ca sa-si revedince iubirea? E drept, au existat mari figuri care si-au acceptat soarta, care s-au retras in tacere si solitudine si si-au mancat inima din ei. Acestia sunt oare de admirat sau de compatimit? Chiar si cel mai stoic dintre indragostitii parasiti nu a fost vreodata in stare sa paseasca vesel si sa strige: "Toate-s bune pe lumea asta"... Sa te eliberezi de robia iubirii, sa arzi ca o lumanare, sa te topesti in iubire, sa te topesti de iubire - ce beatitudine! Ar fi oare posibil asa ceva pentru fiinte ca noi, slabe, mandre, orgolioase, posesive, invidioase, geloase, neinduplecate, neiertatoare? Evident, nu. ... Dar chiar si asa, nevolnici si demni de dispret cum suntem, traim, uneori, cate ceva din aceasta adevarata si generoasa iubire. Care dintre noi, in adoratia lui oarba fata de o faptura la care nu poate ajunge, nu si-a spus: "Ce importanta are ca nu va fi niciodata a mea? Important este ca exista..." Si chiar daca o astfel de idee exaltata nu poate fi sustinuta in fapt, totusi indragostitul care gandeste astfel se gaseste pe un teren sanatos. A cunoscut un moment de dragoste pura. Si niciun alt fel de dragoste, indiferent cat ar fi de senina si de durabila, nu se poate compara cu aceasta. Si oricat de efemera ar fi o asemenea iubire, o putem oare considera ca o pierdere? Singura pierdere posibila - si cat de bine cunoaste indragostitul acest lucru - ar fi lipsa acelei afectiuni nemuritoare pe care ti-o inspira celalalt. Ce zi mohorata, posomorata, fatala, e cea in care indragostitul isi da brusc seama ca nu mai e posedat, ca e tamaduit, ca sa spunem asa, de marea lui iubire. Ziua in care se refera la iubire, chiar inconstient, numind-o "o nebunie". Sentimentul de usurare generat de o astfel de desteptare te poate determina sa crezi, cu toata sinceritatea, ca ti-ai recapatat libertatea. Dar cu ce pret! Ce libertate saraca! Nu e, oare, o calamitate sa privesti din nou lumea prin prisma cotidianului? Nu ti se rupe inima cand te vezi din nou inconjurat de fapturi familiare si anoste? Nu e inspaimantator sa gandesti ca trebuie sa mergi inainte, asa cum se spune, dar cu bolovani in pantece si pietris in gura? "
Henry Miller, Nexus, EST - Samuel Tastet, Bucuresti, 2006

De ce n-ar putea niciodata Becali sa traiasca la fel de bine ca mine...

Nu mi-am imaginat ca voi scrie aici un post despre Gigi Becali dar cand unii dintre elevii tai (mai rar prietenii, pe astia ti-i alegi...) au fantezii salivante despre viitorul lor care il includ ca model pe cercopitec, te simti obligat sa faci anumite precizari... N-am de gand sa tin prelegeri despre valoare si non-valoare, despre mercantilism sau despre incultura si marlanie... Am de gand sa desfasor insa argumentul care, singur, poate darama armate de becali (substantiv comun, plural). Poate ca va bufneste rasul sau macar zambiti citind titlul postului si va ganditi ca am sa produc vreo metafora, vreun paradox sau vreo vorba de duh... Dar nu e asa.... Sugestia din titlu este literal adevarata si corecta in sensul cel mai propriu.... Becali n-ar putea niciodata sa traiasca la fel de bine ca mine... desi nu-i lipsesc instrumentele, ii lipsesc organele placerii... daca tinerii mei ar intelege ca posesia banilor nu produce si premisele lui good life, atunci s-ar scutura definitiv de fantasmele lor schiloade... Fiecare individ are, la fel ca orice societate, un concept propriu de good life, de vita beata, de viata buna... Pentru greci, viata buna insemna, de pilda, pace, virtute, viata publica, vinuri bune, sclavi ascultatori, libera cugetare si eros... A-l invidia pe Gigi Becali, ba mai mult (horribile dictu!) a-l dori ca model este o eroare ce vine exclusiv din confundarea scopului cu mijlocul. A avea bani nu este un scop in sine, este un mijloc. Acesta nu e un moralism ieftin ci, repet, un enunt literal corect. Ca sa ma pricepeti mai bine, imaginati-va un babuin (tot la propriu!) care a mostenit milioane... Maimuta ar fi mai bogata decat noi toti, prieteni, fara a-si dori vreodata nimic altceva in afara unor nuci sau a ce mama dracu` mai mananca vreun babuin. Nu si-ar dori carti, calatorii, vinuri bune, femei frumoase si sprituale, muzica divina a lui Bach, n-ar sti niciodata placerea unui Stevie Ray Vaughan ascultat in miez de noapte, cu un pahar de vin alaturi, placerea unei tigari de foi, a unui aforism de Pascal, a unui solo de chitara muncit luni de zile... N-ar intelege niciodata placerea de a spritui in compania unor prieteni destepti si haiosi, pentru ca n-ar avea prieteni... Incapacitatea aceasta de a simti placere, de a-si cultiva si rasfata mintea si trupul este structurala. Oamenii ca Becali nu sunt condamnabili pentru asta. E ca si cum i-ai cere unui melc sa se entuziasmeze de Simfoniile lui Mahler. Nu-mi replicati ca indivizi ca Becali pot trai fara cultura. Eu nu vorbesc aici de cultura. Vorbesc despre placere, despre viata buna, despre paradoxul a cat de putin pot aceste fiinte brute in raport cu posibilitatile pe care le au. Vorbesc despre tristetea aproape dureroasa a acestor indivizi care ar putea intoarce lumea si care nu vor reusi niciodata sa-si ofere nimic din ceea ce face viata cu adevarat worth living.

Acestea sunt dragii mei, cateva dintre motivele pentru care, la propriu, Becali n-ar putea trai niciodata la fel de bine ca mine.

Lectia de romana

Azi m-a izbit un lucru absolut infiorator: sa inveti literatura in liceu inseamna inca sa tocesti abominabilele alea de carti de comentarii... Nu-mi vine sa cred ca n-au disparut, ba, mai mult, ca infloresc in afaceri de succes, ca apar ca ciupercile dupa ploaie in colectii tip "bacul de nota 10", "comentarii si sinteze pentru examenul de Bacalaureat"... (apropo... se spune "bacalaureat", nu "bacaloriat"... pe bune...)... Daca m-as apuca sa scriu despre cat este de odioasa aceasta modalitate de tampire a elevului, despre cat de vinovati suntem ca inca intelegem asa literatura, ar iesi, probabil, un post lung si indarjit... Asa ca am sa ma limitez la a crea un mic indrumar de intelegere a limbajului de lemn din acest carti prin care sa lamuresc cateva dileme perene ale liceanului invatacel de limba romana...

In primul rand, cine puii mei este "eul liric"... ?Este el acelasi lucru cu interiorul poetului, cu psihicul lui, care va sa zica? Intrebat asupra acestui lucru, aproape orice prof de romana va zambi misterios, plin de intelegere, isi va aprinde aura de guru si va evita raspunsul, dandu-ti de inteles ca te legi de niste taine prea mari pentru puterea si intelegerea ta... In cel mai bun caz, ti se va spune ca "eul liric" este o modalitate calofila si virtualmente perena de exprimare a unor emotii personale in cadrul unui context textual si metafizic... Asta, in timp, duce la incapacitatea ta de a mai vedea in scriitor un om... Realitatea e ca mai toti poetii nostri au fost niste baieti de super-viata care sprituiau bine de tot "eul liric" inainte sa-l puna la treaba... De asemenea, pentru a nu trezi mania magistrilor, e bine sa evitati sa puneti urmatoarele intrebari care incep cu "de ce":

De ce este Mihai Eminescu "luceafarul poeziei romanesti" si mai ales de ce este "poet nepereche"? De ce este Joc secund un "luceafar intors" si de ce Arghezi produce "o mutatie majora a poeziei romanesti"? Lamurire: nici una dintre expresiile astea nu inseamna nimic, le repetam tamp de generatii si generatii, asa ca nu va mai straduiti sa le pricepeti. Sunt metafore de rahat care poate aveau un sens in momentul emiterii dar care si-au pierdut de mult valoarea prin supra-folosire...Daca aveti suficienta rabdare, curiozitate si o doza buna de masochism, incercati comentariile on line (nu dati bani pe porcariile alea in varianta tiparita): http://www.referate-romana.com/ (de exemplu).

Apelul meu catre colegii profesori ar suna cam asa: nu mai creati subiecte care sa faca indispensabile mizeriile acestea de carti, invatati-va elevii sa iubeasca, nu sa memoreze... Ceea ce le oferiti este complicat si mort...

Am sa inchei cu un exercitiu de imaginatie si de visare... Lasati-va pe spate, porniti in surdina un bluzan misteaux si inchipuiti-va cea mai senzuala voce din lume, spunand asa, fara sa va ganditi ca versurile astea ar avea si un autor...

in fiecare scorbura era asezat un zeu.// Daca se crapa o piatra, repede era adus/ si pus acolo un zeu.// Era de ajuns sa se rupa un pod,/ ca sa se aseze in locul gol un zeu,/ ori, pe sosele, sa apara in asfalt o groapa,/ ca sa se aseze in ea un zeu."

Frumoaso,ţi-s ochii-aşa de negri încât seara/când stau culcat cu capu-n poala ta/îmi pare/că ochii tăi, adânci, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste văi/şi peste munţi şi peste seşuri/acoperind pământul/c-o mare de-ntuneric./Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.

Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul...Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.O cafea neagra voi servi, totusi/Din mana ta.Imi place ca tu stii s-o faci/Amara."

Bilant decenal

Ciudat... Nu mi s-a mai intamplat pana acum dar, pentru prima oara, am simtit nevoia sa scriu aici... Am deschis bloggerul plin de bunavointa si fara niciun subiect... Nu mai am chef sa scriu despre scoala... Nu am chef sa scriu nici macar despre mentoratul lui Chirila prin liceele bucurestene si, in principiu, nu am chef sa scriu azi despre nimic angaja(n)t si serios... Azi ma gandeam sa scriu ceva despre mine... Nu atat ca sa ma intelegeti cat, mai degraba, ca sa ma (re)inteleg... In ultima vreme, mi s-au tot spus lucruri despre mine care m-au pus pe ganduri, care m-au facut sa-mi dau seama ca timpul trece, trece ca naiba de repede... Asadar, am sa ma pun la calculator cu mine insumi, cu o poza veche in fata...

Tot mai multi copii imi spun "nenea"... M-am uitat in oglinda si... sa fiu al naibii... am inceput sa arat ca un "nenea". Inca nu sunt cel mai batran pe la concerte, nu par un babalac exilat printre copii dar am devenit inevitabil un "nenea". Atat timp insa cat, deunazi, m-a intrebat cineva daca nu ma gandesc sa-m fac un tatuaj, there is still hope...

Colegii de cancelarie inca se uita automat la mine cand spun, "voi, tineretul..."... Asta e bine, ma gandeam dar linistea mi s-a risipit cand am vazut ca, pentru cei mai multi dintre ei, "voi, tineretul" semnifica ceva nedefinit intre 25 si 65 de ani (cei sub 25 intra la categoria "puteai sa-mi fii copil")...

Am constatat ca am inceput sa ascult tot mai greu muzici noi, sa citesc tot mai rar autori necunoscuti sau debutanti... Spun tot mai usor pe "vremea mea" si nu sunt deloc departe sa incep sa scuip si eu minciuna consolatoare ca.... "ba, parca noi nu eram asa"...

Mi s-a spus ca sunt intransigent si ca asta e din cauza varstei, ca as fi prea tanar... dimpotriva... devin tot mai intransigent pe masura ce imbatranesc... acum 10 ani, pur si simplu n-aveam opinii, abia invatam sa fumez si inca vreo doua, trei chestii... Anyway, promit sa nu-mi fac niciodata gradina la parter si sa nu tai mingile copiilor...

Am constatat ca oamenii incep sa ma ia in serios...Nu sunt obisnuit si cred ca e un mare pericol... Intr-o buna zi, am s-o fac si eu...

De-a dreptul ingrijorator... ma imbat mult mai repede decat o faceam acum zece ani... Cand am sa incep sa ma imbat din bere, promit ca ma las....

Nu mai merg pe bicicleta dar am invatat sa parchez masina si unde nu incape...

Incep sa regret tot mai mult timpul care trece si lucrurile pe care nu le-am facut....

Nu mai fumez de un an...

Am deja fosti elevi licentiati...

Saptamana viitoare, ma duc la primul examen cardiologic din viata mea...

Ma enerveaza tot mai mult puful plopilor din oras...

Nu ma mai intereseaza Divizia A...
Merg tot mai des la munte si tot mai putin pe munte...

For whom the bell tolls?

Puzzle de primavara...

Nu sunt dintr`aia care isi descriu pe bloguri starile sufletesti, melancoliile, les risibles amours etc samd pentru simplul motiv ca sunt constient ca toate astea nu intereseaza pe nimeni. Am tot incercat insa sa adun in mine un ghem cu sens, sa reperez ceva demn de comentat in ultima vreme si mi-a fost practic imposibil. Traiesc intr-o primavaratica stare de imprastiere... E o vreme a impresilor, nu a gandurilor, allors am sa vi-o descriu aproape fidel si cat pot eu de pictural:

De fiecare data cand e aprilie, imi amintesc versul lui Eliot din debutul lui Wasteland: "April is the cruellest month..." Mie unuia mi-a fost mereu usor sa inteleg durerea aia placuta, duplicitara si hormonala din vintrele femeilor si frunzele copacilor... Daca melancolia asta poetizanta nu va este pe plac, puteti sa va amuzati vizitand http://www.radioguerrilla.ro/ cu volumul 2 din Atlasul de mitocanie urbana (Ghertoiul de bloc este delicios si extrem de minutios descris). Daca va sta mai bine indignarea, puteti sa va amuzati oricand cu guvernul de dobitoci din coada lui Boc (au fost vreodata unii mai prosti sau asta e senzatia pe care o ai inevitabil de fiecare data?). Eu resping optiunea, eu unul nu ma mai amuz. Daca preferati anonimatul pseudo-sexual, mai e luna mersului pe strada si a trasului cu ochiul (nu poti sa nu constati in fiecare primavara, patriotard si imbecil ce femei frumoase sunt peste tot in Romanica...). In rest, nu pot sa pun degetul decat pe o incapacitate din ce in ce mai evidenta a cotidianului romanesc de a fi interesant. Care dintre astea va mai poate retine atentia: arestarea/eliberarea lui Gigi, Nichita (evident, nu Stanescu, ce dracu`), Nichita nervoasa, Dinamo, cutremurul, cutremurul de la Dinamo, plecarea lui Piti (a plecat Piti! a plecat Piti!), criza mondiala....? Una peste alta (ca sa vorbesc precum Piti - (a plecat Piti! a plecat Piti!), se incheaga misto primavara asta... mixing memory and desire...

Poezia legala

In cazul in care va mai intrebati inca de ce Dumnezeu nimeni nu mai respecta autoritatea legii in Romania si de ce va iubiti dadaista tara asa de mult, poate ca ar trebui sa ma urmati in analiza unui document oficial postat pe siteul Prefecturii Galati, document apartinanand uneia dintre multele semi-autoritati fara sarcini clare care populeaza peisajul romanestilor puteri in stat: Autoritatea Teritoriala de Ordine Publica. Sa purcedem dara impreuna la o analiza aplicata la actul numit (cum altfel decat jenant de pompos?) Informare privind acţiunile pe care Autoritatea Teritorială de Ordine Publică le are în vedere a le realiza în semestrul II al anului şcolar 2008-2009, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de protecţie a unităţilor şcolare, a siguranţei elevilor şi a personalului didactic. (sic!)

In primul rand, documentul ne asigura ca "Într-o comunitate în care responsabilitatea formării şi îndrumării tinerilor este înlocuită cu indiferenţa ocrotitorilor legali, fie pe motivul plecării la muncă în străinătate, fie sub povara grijilor cotidiene şi a nivelului de trai tot mai scăzut, se impune o cointeresare a tuturor factorilor de decizie cu atribuţii în asigurarea securităţii elevilor şi a personalului didactic atât în incinta unităţilor de învăţământ cât şi în apropierea acestora. " Care va sa zica, trecand peste agramatismele care nu imi permit sa deduc ale cui sunt grijile cotidiene (ale copiilor sau ale tutorilor?) suntem asigurati de o autoritate a Guvernului Romaniei ca nivelul de trai e tot mai scazut... dupa care, autoarea/intocmitoarea (daca vreti sa aflati cum o cheama, cautati pe siteul Prefecturii Galati, nu ma obligati sa fiu neelegant) suspina poetic si proletar laolalta cu parintii impovarati de griji... si considera ca se impune "realizarea unui plan comun de măsuri menit să conducă la garantarea protecţiei tuturor persoanelor angrenate în procesul de învăţământ şi la descurajarea manifestărilor violente sau a evenimentelor neplăcute care au loc în cadrul unităţilor de învăţământ sau în vecinătatea acestora, în condiţiile în care nu este normal şi nici posibil să existe câte un poliţist pentru fiecare persoană." Doar doua intrebari: de ce nu e normal sa avem cate un politist pentru fiecare persoana? Sa intelegem de aici ca politistii nu sunt persoane? Ce anume inseamna "vecinatatea" unitatii de invatamant"? Cam pe la 100-200 metri, asa?

Cu elan muncitoresc, ATOP imparte sarcini:

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi va întocmi o hartă de risc a tuturor şcolilor din judeţul Galaţi, având în vedere evenimentele negative înregistrate la nivelul acestei instituţii în ultimii 5 ani. Lucrătorii din cadrul birourilor de poliţie de proximitate vor prezenta o clasificare a tinerilor problemă din aria lor de competenţă şi măsurile pe care aceştia le-au întreprins în vederea reintegrării sociale a acestor tineri, avându-se în vedere faptul că menirea poliţistului de proximitate este de a cunoaşte şi de a se face cunoscut în rândul populaţiei din zona în care îşi desfăşoară activitatea şi de a fi perceput ca un prieten venit în sprijinul cetăţenilor şi nu ca un opresor.

Care va sa zica: politistii vor prezenta o "clasificare" a tinerilor... Iarasi, cateva nelamuriri: pe ce criterii? Daca politistul e tanar, se poate include pe sine insusi in clasificare? Cine trebuia sa ia masuri? Din formulare, se intelege ca tinerii mai sus clasificati, dar in acest caz ce rol mai au politistii batrani?

Lucrătorii din cadrul departamentelor de prevenire şi combatere a infracţionalităţii vor prezenta propuneri de activităţi cu rol educativ şi preventiv, care să fie implementate la nivelul unităţilor de învăţământ, în cadrul orelor de dirigenţie, dat fiind faptul că majoritatea tinerilor acţionează din teribilism şi din dorinţa de a nu fi excluşi din cercul de prieteni, asumându-şi riscuri fără să conştientizeze consecinţele negative ce pot decurge din aceste riscuri.

Trebuie sa remarc aerul psihologizant pe care-l capata documentul... Concluziile sunt demne de un tratat: majoritatea tinerilor actioneaza din teribilism... din dorinta de a nu fi exclusi din cercul de prieteni... Intrebarea ar fi... la finalizarea acestui studiu, au lucrat psihologi din toate institutiile locale sau e doar parerea personala a autorului actului?

Poliţia Comunitară a Municipiului Galaţi, prin efectivele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor de învăţământ, va avea rolul de a monitoriza comportamentul elevilor, de a identifica acele persoane care au o atitudine îndoielnică şi de a face propuneri conducerii unităţii şcolare respective în vederea asistării şi îndrumării psihologice a elevilor în cauză.

Ei, iata-ne ajunsi si la culmea freudismului... Politia comunitara face propuneri de consiliere psihologica in privinta persoanelor cu "atitudine indoielnica"... Pe cat facem pariu ca la 90% dintre comunitari li se va parea indoilenica actiunea de a citi o carte-n tramvai?

Poliţiştii comunitari sectorişti, alături de poliţiştii de proximitate îşi vor consolida eforturile în scopul cunoaşterii problematicii segmentului de populaţie din aria de competenţă şi a identificării acelor soluţii eficiente menite să sporească gradul de siguranţă şi încredere a cetăţenilor. In efortul de "a cunoaste problematica segmentului de populatie", recomand politiei comunitare sa abordeze o analiza a ala Bourdieu si sa nu se lase sedusi de nihilismul abscons al existentialismului de dreapta...

Inspectoratul Şcolar Judeţean va asigura infrastructura gardurilor împrejmuitoare ale fiecărei şcoli, astfel încât acestea să aibă perimetre bine delimitate, iar accesul în incinte să se facă printr-un singur punct, va asigura întocmirea regulamentelor de ordine interioară, şi afişarea acestora în locuri vizibile pentru elevi, însemnele care evidenţiază elevii şcolii respective de alte persoane străine, instruirea cadrelor didactice şi a elevilor care efectuează în mod planificat serviciul pe şcoală, paza unităţii de învăţământ şi afişarea în locuri accesibile a numărului unic de urgenţă 112.

Nu retin de aici decat ca elevii unei scoli sunt persoane straine scolii din moment ce ei trebuie sa poarte insemne pentru a se diferentia de alte persoane straine.

Secţia Regională de Poliţie Transporturi Galaţi va avea ca sarcină prevenirea şi combaterea absenteismului şi abandonului şcolar, prin depistarea acelor tineri care îşi fac veacul în zona gărilor şi zona portuară, asociindu-se în vederea comiterii de infracţiuni, a vagabondajului şi a cerşitului. Dragi tineri cersetori, vagabonzi si infractori... nu fiti fraieri... eu zic sa va "faceti veacul" in zona Bibliotecii Judetene... din cate stiu, inca nu s-a infiintat Sectia Regionala de Politie Bibliotecara Galati...

Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Galaţi va participa, alături de efectivele Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi şi efectivele Poliţiei Comunitare a Municipiului Galaţi, la efectuarea de razii în baruri, în scopul de a combate absenteismul şcolar şi consumul de băuturi alcoolice în rândul tinerilor, ştiut fiind faptul că pe fondul consumului de alcool se manifestă cele mai multe agresiuni fizice. De asemenea, va asigura patrularea în zona unităţilor de învăţământ şi intervenţia în cazul producerii de fapte prin violenţă. Care va sa zica, este exclus ca elevul sa poata merge si in alta parte decat in bar atunci cand absenteaza? In principiu, dragi copii, ideea e sa nu beti, "stiut fiind" ca pe fondul consumului de alcool se produc violente fizice deosebite... Eu zic sa va limitati la iarba, "stiut fiind" ca nu veti dori decat sa make love not war dupa aceea!

Nu în ultimul rând, Autoritatea Teritorială de Ordine Publică va întreprinde măsuri pentru cointeresarea populaţiei şi a organizaţiilor neguvernamentale în exercitarea actului de prevenire a delincvenţei juvenile şi a violenţei în rândul elevilor, prin atragerea de fonduri în scopul organizării de activităţi educative şi creative, concursuri artistice, întreceri sportive, care să stimuleze în mod pozitiv atitudinea şi comportamentul elevilor atât în cadrul unităţilor de învăţământ, cât şi în afara lor.

Ole!

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti... (Scrisoare colegilor de care m-as lipsi oricand)

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti,

Vremea apelurilor a trecut. V-am rugat frumos si ati refuzat. Am fost suficient de naivi sa credem ca ati putea avea un dram de bun simt, o bruma de constiinta. De ce va mai adresez o scrisoare...? Poate din speranta absurda ca v-ar putea ajunge la urechi si ca astfel sa stiti ca noi stim, ca va cunoastem, ca va intuim trucurile proaste; poate din placerea de a va enerva cu obrazul nostru impertinent de curat, cu coloana noastra vertebrala revoltator de dreapta.

Nu stiu de ce uneori aveti inca functii de conducere. Poate pentru ca suntem suficient de naivi ca sa credem ca vina si schizofrenia voastra inseamna experienta. Pentru ca v-ati numit in functii intre voi. Pentru ca sunteti vinovati impreuna si va veti lingusi si santaja unii pe altii pana la moarte. Pentru ca am fost suficient de cretini sa nu va dam un sut in fund definitiv atunci cand am avut ocazia. Atunci cand parintii nostri ar fi trebuit sa se bata pana la moarte cu minerii chemati de voi. Aveti insa grija... Printre voi incep sa se infiltreze oameni care n-au respirat aerul otravit cu care v-ati hranit voi o viata. In cele din urma, o sa va sufocati in fata libertatii si naturaletii lor. De altfel, ati inceput sa constatati singuri ca nu mai merg singurele principii de management pe care le-ati cunoscut vreodata: vocea ridicata, aratatorul stramb, amenintarea, santajul, dezbinarea...

Poate ca ar trebui finalmente sa va treziti si sa constatati ceea ce pentru toti oamenii normali din afara sistemului este atat de evident: fumatul si uniformele nu mai sunt de mult cele mai grave probleme ale unor adolescenti.... Poate ca ar trebui sa invatati de la cei care au stiut sa imbatraneasca frumos, de la cei care si-au petrecut o viata daruind cu adevarat si care vor fi urmariti pana in mormant de dragostea generatiilor pe care le-au crescut... Poate ca ar trebui sa renuntati la ideea ca sunteti geniali si ca tinerii pe care ii sufocati sunt inevitabil niste cretini... De fapt, nu stiti, de cele mai multe ori, sa le gestionati tineretea si spontaneitatea.... Poate ca ar trebui sa va intrebati macar o data in viata voastra de decenii in invatamant la ce rahat ajuta prostiile pe care le predati... Poate ca ar trebui macar o data sa incetati sa va plangeti de mila... Daca sunteti obositi si blazati, poate ca ar trebui sa renuntati la invatamant... Poate ca ar trebui sa incetati sa-l regretati pe Ceausescu si minciunile lui Caramitru din Liceenii... Sunteti oamenii care intelegeti cel mai putin din ce vi se intampla dar sunteti platiti sa-i lamuriti pe altii... Poate ca ar trebui sa invatati sa nu mai tremurati in fata unui control... Poate ca notele de inspectie ar fi bine sa cuprinda si o rubrica de aspecte pozitive... Poate ca e timpul sa faceti din scoala un mediu placut. Poate ca ati putea veni la serviciu zambind, nu nefericiti si indurerati... Nu sunteti neaparat batrani. Uneori sunteti tineri dar gata sa invatati... gata sa preluati imbracamintea hidoasa a mentorilor vostri, gata sa invatati cum se spune "sarut mana" cu toata coloana indoita, gata sa-i periati pe cei care va cumpara atat de ieftin. Uneori, ajungeti in functii de conducere si abia acolo va varsati veninul vostru de fapturi mediocre. Ca orice tumora, si aceasta isi asigura perpetuarea canceroasa.

E inexplicabil de ce continuu. Si, cu toate astea, o fac. Nu ma intrebati de ce... n-am stiut niciodata sa raspund la intrebarea asta. Nu va pot purta pica. Mi-e mila de voi. Sunteti niste fiinte triste si nefericite. Oarbe si surde. Tragic este insa ca in creierul unui copil nu te poti juca decat o singura data.